Concediul de îngrijitor și problemele determinate de reglementarea necorespunzătoare a acestuia

The carer’s leave, whose maximum duration provided by law is 5 days, has been regulated for the purpose of transposing Directive (EU) 2019/1158 of the European Parliament and of the Council of 20 June 2019 on work-life balance for parents and carers and repealing Council Directive 2010/18/EU.

The right to carer’s leave can be easily exercised by workers, as the necessary conditions for granting it (the medical conditions of the care recipient and their status as a relative or a person living in the same household as the worker) are easy to prove. However, the Romanian legislator has not clearly regulated the right to pay for carer’s leave, and this right can only be deduced through a systematic interpretation of the law.

We note that the Romanian legislator has not paid attention to the provisions regarding data protection, as no form of medical certificate has been regulated that respects the principle of data minimization provided for by Article 5 of the Data Protection Regulation.

Carer’s leave has an effect on the termination of the individual employment contract initiated by the employer during the probationary period, through notification issued in accordance with Article 31 (3) of the Labor Code, in the sense that the employer has an obligation to justify it, at the request of the worker who has benefited from this leave. The national legislator has not regulated in any way the deadlines and procedure for issuing the notification of termination of the individual employment contract, when the worker requests the written reasons for the termination.

Concediul de îngrijitor, a cărui durată maximă prevăzută de lege este de 5 zile pe an, a fost reglementat în vederea transpunerii Directivei (UE) nr. 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viaţa profesională și cea privată a părinţilor și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei nr. 2010/18/UE a Consiliului.

Dreptul la concediu de îngrijitor poate fi exercitat cu ușurinţă de lucrători, dovedirea condiţiilor necesare pentru acordarea acestuia (afecţiunile medicale de care suferă beneficiarul îngrijirii și calitatea acestuia de rudă sau persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu lucrătorul) fiind facilă.

Cu toate acestea, legiuitorul român nu a reglementat cu suficientă claritate dreptul la plata concediului de îngrijitor, acest drept putând fi dedus pe cale de interpretare sistematică a legii.

Observăm că legiuitorul român nu a acordat atenţie nici prevederilor privind protecţia datelor, nereglementând o formă a adeverinţei doveditoare a afecţiunilor medicale care să respecte principiul reducerii la minimum a datelor, prevăzut de art. 5 din Regulamentul privind protecţia datelor.

Concediul de îngrijitor produce efecte asupra încetării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, în perioada de probă, prin notificare emisă conform art. 31 alin. (3) C. muncii, în sensul că angajatorul are obligaţia de motivare a acesteia, la cererea lucrătorului care a benefi ciat de acest concediu. Legiuitorul naţional nu a reglementat în niciun mod termenele și procedura emiterii notificării de încetare a contractului individual de muncă, atunci când lucrătorul solicită prezentarea în scris a motivelor încetării.