Universul muncii în schimbare. Confluenţa dreptului muncii românesc cu dreptul european al muncii

Labour is, by its unique specificity and identity, the defining force that empowers human societies that include people that are similarly defined by their own particular and identity-related features. At the same time, labour is performed as an essentially social process as it is both the result of individual accumulations of knowledge, aptitudes, skills and competences and a consequence of the individual’s interaction with others and with society’s institutions. The background of this vital activity is experiencing an increasingly dynamic and multidimensional evolution, including because of European integration, which needs adapting and assimilating of relevant labour law and social security rules and practices while taking into account Romania’s historical and cultural heritage. The essay introduces detailed examples of the processes of transferring regulations European and global alike, as well as shortcomings and errors in these endeavours. The exercise allows for concluding logical and eloquent remarks on the viability and essential character of the discipline of labour law and social security, the imperative of its strengthening and development along moral, axiological, ethical, and equally concrete parameters, following its assertion as a nucleus of human identity. The increasing complexity of parties and issues of labour and social security litigations calls for adequate training of judges that should prevent a possible weakening of the state and fundamental rights.

Munca este, prin specifi cul și identitatea unică pe care le deţine, forţa motrică definitorie a societăţii umane, alcătuită, la rândul ei, din oameni definiţi prin trăsăturile lor specifice și identitare la fel de unice; totodată, desfășurarea muncii este un proces eminamente social, atât ca rezultat al acumulărilor individuale de cunoștinţe, deprinderi, competenţe și capacităţi de acţiune, cât și ca efect al interacţiunii cu ceilalţi membri ai societăţii și instituţiile sale. Fundalul pe care se desfășoară această activitate vitală este într-o dinamică accentuată și multidimensională, inclusiv ca urmare a procesului de integrare în mediul european care impune adaptarea și asimilarea reglementărilor relevante în materie, fără ignorarea determinărilor istorice și culturale ale societăţii românești. Studiul prezintă aspecte detaliate ale demersurilor de armonizare a legislaţiei și practicii din domeniul dreptului muncii și al securităţii sociale în România cu prevederile și instituţiile din cadrul Uniunii Europene și cu cele având caracter global, precum și unele neajunsuri și carenţe ale acestui proces. Exerciţiul de analizare și sintetizare a rezultatelor astfel obţinute favorizează, în final, consideraţii argumentate privind viabilitatea și caracterul esenţial al disciplinei dreptului muncii și al securităţii sociale, imperativul consolidării și dezvoltării acesteia în parametrii etici, axiologici, morali și, totodată, concreţi, ai evoluţiei sale consacrate în timp drept nucleu al devenirii și afirmării identităţii umane. Este menţionată creșterea complexităţii tuturor părţilor și aspectelor implicate în litigiile de muncă și asigurări sociale, ceea ce implică și necesitatea pregătirii adecvate a judecătorilor, inclusiv în contextul posibilei fragilizări a drepturilor fundamentale și a statului.