Reprezentarea nesindicală a salariaţilor în contextul noii legi privind dialogul social

The institution of employee representatives dates back to 1991, but its role has varied over time. Thus, initially, employees could designate their representatives only in the absence of a trade union. The law favoured trade union organization, providing only as an alternative the possibility for non-union employees to appoint their representatives in the relationship with the employer.

With the Law on social dialogue no. 62/2011, the role of employee representatives was increased; they could participate in ther collective bargaining even if there were unions in the unit, if the latter were unrepresentative. The legislature’s change of perspective was widely perceived as anti-union.

At present, Law no. 367/2022 on social dialogue regulates in turn this way of representing employees, while returning to the initial formula for appointing representatives only if the employees did not first opt for a trade union.

Instituţia reprezentanţilor salariaţilor datează din 1991, dar rolul ei a variat în timp. Astfel, iniţial, salariaţii își puteau desemna reprezentanţii numai în lipsa unei organizaţii sindicale. Legea favoriza organizarea sindicală, prevăzând doar ca alternativă posibilitatea salariaţilor nesindicalizaţi de a-și desemna reprezentanţii în relaţia cu angajatorul.

Odată cu Legea dialogului social nr. 62/2011, rolul reprezentanţilor salariaţilor a fost amplificat; aceștia puteau participa la negocierea colectivă chiar dacă în unitate existau sindicate, dacă acestea din urmă erau nereprezentative. Schimbarea de optică a legiuitorului a fost larg percepută ca fiind anti-sindicală.

În prezent, Legea nr. 367/2022 privind dialogul social reglementează la rândul său această modalitate de reprezentare a salariaţilor, revenind însă la formula iniţială de desemnare a reprezentanţilor numai dacă salariaţii nu au optat mai întâi pentru organizarea sindicală.