Incluziunea socială – strategii, abordări teoretice și practice

The work aims to analyze the provisions of Law no. 196/2016 regarding the minimum insertion income, in the context of European and national regulations regarding strategies to promote the social inclusion of disadvantaged categories. Within the current Romanian social policies, the mentioned regulation is included as a norm aimed at introducing a modern program, which will correlate the already existing programs, offering more generous financial transfers for the most disadvantaged categories of the population, namely the population in extreme poverty, below the threshold of survival (the threshold of survival including the possibility of the person or the family to ensure their basic needs, namely food, clothing, personal hygiene, maintenance and sanitation of the home). The inclusion in the program of people who earn income through work is a viable measure to stimulate the social inclusion through work of vulnerable groups, in accordance with the ultimate goal of social assistance, namely that of not turning the beneficiaries into dependents for life of the system and help them overcome their vulnerability to fend for themselves.

Lucrarea își propune să analizele dispoziţiile Legii nr. 196/2016 privind venitul minim de inserţie, în contextul reglementărilor europene și naţionale referitoare la strategiile de promovare a incluziunii sociale a categoriilor defavorizate. În cadrul politicilor sociale românești actuale, reglementarea menţionată se înscrie ca o normă menită să introducă un program modern, care va corela între ele programele deja existente, oferind transferuri financiare mai generoase pentru cele mai defavorizate categorii de populaţie  anume populaţia afl ată în sărăcie extremă, sub pragul supravieţuirii (pragul supravieţuirii incluzând posibilitatea persoanei sau a familiei de a-și asigura nevoile de bază, respectiv hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menţinerea și salubrizarea locuinţei). Includerea în program și a persoanelor care realizează venituri prin muncă, se constituie într-o măsură viabilă de stimulare a incluziunii sociale prin muncă a grupurilor vulnerabile, în acord cu dezideratul suprem al asistenţei sociale și anume acela de a nu transforma beneficiarii în dependenţi pe viaţă de sistem și a-i ajuta să depășească situaţia de vulnerabilitate pentru a se putea descurca singuri.