Executarea de către angajator a obligaţiei ce-i revine în urma anulării deciziei de concediere și repunerii părţilor în situaţia anterioară

The practice of labor relations and the judicial practice in this matter encounter permanent difficulties in connection with the interpretation and application of provisions of labor law. Even if almost 18 years have passed since the entry into force of Law no. 53/2003 – Labor Code, a series of regulatory solutions contained in this normative act, most of which impose obligations on the employer in relation to employees, raises problems in their compliant application.

The manifestation of these problems often leads to the need for the intervention of courts – both those who have jurisdiction to resolve labor disputes, but also those of common law – to resolve the dispute between the subjects of labor relations.

When the employer is obliged by the court, following the annulment of the dismissal decision, to reinstate the employee, in many situations in practice there are difficulties in fulfilling this obligation.

Starting from an approach of the National Institute of Magistracy, which aimed to identify the way in which the reinstatement of the employee in the position previously held before a dismissal declared illegal by the court and the abolition of the position and which materialized in a public document, the problems highlighted in this document and the solutions that have been proposed are analyzed.

The main aspect that is considered concerns the possibility for the employer to change, in the context of the restoration of the parties to the previous situation, the attributions of the reinstated employee. The applicable legal framework limits the employer’s ability to identify alternative solutions to be established without the consent of the employee concerned.

Practica raporturilor de muncă și practica judecătorească în materie întâmpină permanente dificultăţi în legătură cu interpretarea și aplicarea unor dispoziţii din legislaţia muncii. Chiar dacă au trecut aproape 18 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, o serie de soluţii de reglementare din cuprinsul acestui act normativ, majoritatea instituind obligaţii în sarcina angajatorului în relaţie cu salariaţii, ridică probleme în aplicarea lor conformă.

Manifestarea acestor probleme conduce, în dese rânduri, la necesitatea intervenţiei instanţelor judecătorești – atât a celor ce au competenţă să soluţioneze conflictele de muncă, dar și a celor de drept comun – pentru tranșarea diferendului dintre subiectele raporturilor de muncă.

Când angajatorul este obligat de către instanţă, în urma anulării deciziei de concediere, să îl reintegreze pe salariat, în numeroase situaţii din practică se manifestă dificultăţi în executarea acestei obligaţii.

Pornind de la un demers al Institutului Naţional al Magistraturii, ce și-a propus identifi carea modalităţii în care se realizează în condiţii de legalitate reintegrarea salariatului pe postul avut anterior unei concedieri declarate nelegală de către instanţă și a desfiinţării postului și care s-a concretizat într-un document cu caracter public, sunt analizate problemele evidenţiate în acest document și soluţiile care au fost propuse.

Principalul aspect care este avut în vedere vizează posibilitatea angajatorului de a modifica, în contextul repunerii părţilor în situaţia anterioară, atribuţiile salariatului reintegrat. Cadrul legal aplicabil determină o limitare a posibilităţii angajatorului de a identifica soluţii alternative, pe care să le instituie fără acordul salariatului în cauză.