Dreptul la muncă un drept „viu”și fundamental al omului. Evoluţie și transformări 2003-2023

75 years since the United Nations Organization voted on the Universal Declaration on Human Rights, on December 10, 1948, this paper is Part I of a synthesis of the evolution and development of the labour law from 2003, when the Labour Code was adopted, until October 2022; the focus is on the changes that were triggered by the SARS CoV-2 crisis. Part II, to be published in the next issue, shall further address the modifications that ensued from the national implementation of the Directives 2019/1152 and 2019/1158 and the adoption of the Law No. 367/2022 on Social Dialogue, in December 2021.

The goal is to highlight and take a stand against a cliché claiming that the labour law is defunct, or in deep crisis, as a victim defeated by the market and the so-called ‘corporatist culture’. Indeed, the labour law is adapting to suit the changes that have been brought about by joining the European Union and the expansion of the Industrial Revolution 4.0, which, under certain circumstances, favours factors leading to possible consequences like deepening gaps, growing interdependencies among components of jobs and restructuring of flows in the global trade, increase of the influence of supernational entities with the corollary of declining national jurisdictions etc. Developments pertaining to categories like armed conflict, migration phenomena, climate change, alongside modified demographic pyramids, mainly in the developed economies, join the inventory of factors that demand the labour law to adapt to new realities so that human societies may actually work as a whole.

The paper introduces the most important modifications contributing to reforming the labour law and proving is complex, ‘alive’ character, undergoing an unceasing dynamic transformation with a view of safeguarding the human’s identity and- dignity.

La 75 de ani de la adoptarea Declaraţiei universale a drepturilor omului de către Organizaţia Naţiunilor Unite (10 decembrie 1948), prezentul studiu își propune să constituie prima parte a unei sinteze a evoluţiei și transformărilor dreptului muncii de la adoptarea Codului muncii în anul 2003 până în octombrie 2022, cu accent pe transformările generate de criza SARS-CoV-2. Partea a II-a, care va fi publicată în numărul viitor al revistei, tratează, în completare, adoptarea modificărilor generate de transpunerea Directivelor 2019/1152 și 2019/1158 (octombrie 2022) și a Legii dialogului social nr. 367/2022 (decembrie 2022).

Ne propunem să surprindem și să combatem, în fapt, un clișeu care pretinde că dreptul muncii a murit sau este în criză, învins de piaţă și de așa-numita cultură corporatistă. În realitate, este vorba despre adaptarea dreptului muncii la schimbările pe care le-a generat aderarea la Uniunea Europeană, precum și de extinderea, Revoluţiei Industriale 4.0 care, în anumite circumstanţe, favorizează acţiunea unor factori având drept consecinţe posibile cum sunt adâncirea decalajelor, creșterea interdependenţei dintre unele componente ale locului de muncă și restructurarea fl uxurilor comerţului mondial, sporirea influenţei entităţilor supranaţionale și, corolar acesteia, diminuarea jurisdicţiei autorităţilor naţionale etc. Evoluţiile din categoria conflictelor armate, fenomenelor migraţiei și schimbărilor climatice, împreună cu modifi carea piramidei demografice, mai ales în economiile dezvoltate, se adaugă factorilor care impun adaptarea dreptului muncii la realităţi inedite ale funcţionării societăţii umane în ansamblu.

Studiul prezintă cele mai importante modificări care au contribuit la reformarea dreptului muncii și la demonstrarea caracterului său complex, de drept ,,viu”, aflat într-o permanentă dinamică și transformare pentru prezervarea demnităţii omului și a identităţii sale.