Vechimea în muncă – un concept adaptabil la realităţile pieţei forţei de muncă

At present, the use of the notions of seniority in work and their meaning preserves a series of more or less correct particularities generated by the history of regulation and of the rights that this notion attributes to a person.

With a rich history of regulations, in which the name and the rights conferred on them have been changed successively, seniority appears as a landmark in the employment relationship, but its landmarks are often confused by both the employer and the employee. That it is confused with the contribution period, with the period of university studies or that it is confused with the experience in activity, the seniority in work permanently generates problems in interpretation and often confusions related to the employee’s rights.

For this, we intend to analyze this concept, in a structure that contains the past of the regulations, the presentation of the regulations and the perspective that the regulation should have, in the future. 

În prezent utilizarea noţiunii de vechime în muncă și înţelesul ei păstrează o serie de particularităţi mai mult sau mai puţin corecte generate de istoricul reglementării și de drepturile pe care această noţiune le atribuie unei persoane.

Cu un istoric de reglementare bogat, în care denumirea și drepturile ce le conferă au fost modifi cate succesiv, vechimea în muncă apare ca un element de reper în cadrul raportului de muncă, însă reperele sale sunt deseori confundate atât de angajator, cât și de salariat. Că este confundată cu stagiul de cotizare, cu perioada studiilor universitare sau că este confundată cu experienţa în activitate, vechimea în muncă generează permanent probleme în interpretare și deseori confuzii legate de drepturile salariatului.

Pentru aceasta, ne propunem să analizăm acest concept, într-o structură care să conţină trecutul reglementării, prezentul reglementării și perspectiva pe care ar trebui să o aibă reglementarea, în viitor.