Discriminarea la locul de muncă

The principle of non-discrimination and equal treatment in the workplace, governed in general by European rules (Treaty on the Functioning of the European Union, Charter of Fundamental Rights, Directive 2000/78, Directive 2000/43 and Directive 2006/54/CE), is developed by our national law (Government Ordinance no. 137/2000, Law no. 202/2002 and, in particular, Article 5 of the Labor Code).

The latter normative act defines direct discrimination, indirect discrimination and discrimination by association, specific to labor relations and O.G. no. 137/2000 prohibits discrimination in all its aspects at work.

Our national legislator provides legal remedies in case of discrimination: notifications and actions of the victim, civil and minor sanctions against the guilty (employers and employees).

Principiul nediscriminării și al egalității de tratament la locul de muncă, reglementat cu caracter general de normele europene (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale, Directiva nr. 2000/78, Directiva nr. 2000/43 și Directiva nr. 2006/54/CE), este dezvoltat de dreptul nostru național (O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 202/2002 și, în mod special, de art. 5 C. muncii).

Acest din urmă act normativ definește discriminarea directă, discriminarea indirectă și discriminarea prin asociere, specifice raporturilor de muncă iar O.G. nr. 137/2000 interzice discriminarea în toate aspectele ei la locul de muncă.

Legiuitorul nostru național prevede remediile juridice în cazul discriminării: sesizări și acțiuni ale victimei, sancțiuni civile și contravenționale în sarcina celor vinovați (angajatori și angajați).