Considerații privind timpul de lucru al lucrătorilor din domeniul medical prin prisma normelor europene și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene

The meaning of the concept of „worker” and „working time”, both in general and in particular for certain areas of activity, has been outlined and explained within the framework of the Union’s rules and CJEU jurisprudence. The jurisprudence of the Court on the working time of healthcare workers is of particular importance for the correct application of the provisions of Directive 2003/88/EC. One of the controversial situations on which the Court already ruled, concerns the period of professional training of resident doctors, a decision whose effect is to validate a way of organizing a residency based on reconciling the requirements of Directive 2003/88 with those of the professional formation of the resident doctors. By its case-law, the Court has sanctioned the non-compliance of the Member States with failure to comply with the obligations imposed by Directive 2003/88 by failing to lay down clear and foreseeable legal provisions to exclude the fact that the work program has actually been exceeded by a certain way of organizing the work, thus infringing the general principles of protection of the safety and health of workers.

În cadrul normelor unionale și a jurisprudenței CJUE s-a conturat și explicat înțelesul conceptului de „lucrător” și „timp de lucru”, atât în general cât și în particular pentru anumite domenii de activitate. Jurisprudența Curții în materia timpului de lucru al lucrătorilor din domeniul medical este de o importanță deosebită pentru aplicarea corectă a reglementărilor Directivei nr. 2003/88/CE. Una dintre situațiile controversate cu privire la care Curtea s-a pronunțat se referă la perioada de formare profesională a medicilor rezidenți, hotărâre în urma căreia s-a validat un mod de organizare al rezidențiatului care are în vedere concilierea exigențelor Directivei nr. 2003/88 cu cele ale formării profesionale ale medicilor. Prin jurisprudența sa, Curtea a sancționat conduita neconformă a statelor membre pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de Directiva nr. 2003/88, prin lipsa unor prevederi legale clare și previzibile de natură a exclude depășirea în fapt a programului de lucru printr-un anumit mod de organizare a activității, fiind astfel încălcate principiile generale de protecție a securității și sănătății lucrătorilor.