Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. Transpunerea în legislaţia internă, o receptare completă și conformă a dreptului Uniunii Europene?

The European Commission’s commitment, based on the European Pillar of Social Rights from 2017, to adopt a legal measure ensuring that every worker in the European Union has access to an adequate minimum wage materialized through the adoption of Directive (EU) 2022/2041 of the European Parliament and the Council on adequate minimum wages in the European Union (adopted on October 19, 2022). The directive established the obligation for member states to implement the necessary measures for compliance by November 15, 2024. Law No. 283/2024, amending and supplementing certain legislative acts to establish adequate minimum wages, represents the Romanian legislator’s transposition of this directive.

This study examines the main provisions of the directive and analyzes how Romanian legislation has incorporated the European standard. The article concludes with observations on the EU’s competence to adopt the directive, the vulnerabilities arising from the Romanian legislator’s approach, and the positive aspects of introducing a mechanism for determining the national gross minimum wage guaranteed for payment.

Angajamentul Comisiei Europene, bazat pe Pilonul european al drepturilor sociale din 2017, de a adopta o măsură juridică pentru a se asigura că fi ecare lucrător din Uniunea Europeană are acces la un salariu minim adecvat s-a concretizat prin adoptarea Directivei (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (adoptată la 19 octombrie 2022). Directiva a stabilit pentru statele membre obligaţia de adoptare a măsurilor necesare pentru conformare până la 15 noiembrie 2024. Legea nr. 283/2024 privind modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea salariilor minime adecvate constituie reglementarea de transpunere adoptată de legiuitorul român.

Prezentul studiu examinează principalele norme ale Directivei și analizează modul în care legislaţia din România a receptat norma europeană. Articolul se încheie cu câteva concluzii privind competenţa UE de a adopta directiva menţionată, vulnerabilităţile determinate de opţiunea legiuitorului român, dar și aspectele pozitive rezultate din introducerea unui mecanism de stabilire a salariului minim brut pe ţară garantat în plată.