Registrul general de evidenţă a salariaţilor – între modernizare digitală și poveri birocratice excesive pentru angajatorii din România

The article critically analyzes the regulation introduced by the Government Decision no. 295/2025 on the General Register of Employees – REGES ONLINE, from the perspective of referring to the provisions of art. 34 and art. 341 of the Labor Code, of Law no. 24/2000 on legislative technique, as well as of the Order of the Minister of Labour, Family, Youth and Social Solidarity no. 1107/2025.

Our approach highlights a series of legal inconsistencies and systemic deficiencies, generated by the adoption through a normative administrative act of provisions that essentially modify the legal architecture of the institution of the register of employees. The register, in the conception of the Labor Code, is a record tool owned by the employer and controlled by the labor inspectors; on the other hand 
G.D. no. 295/2025 transforms it into a public digital platform, established and administered by the Labor Inspectorate, without a corresponding amendment to the primary norm, the Labor Code.

Also, our analysis shows the loss of the employer’s autonomy in terms of drawing up a record book, the imposition of obligations without legal basis, the overlapping of normative acts with the same object and the risk of doubling the sanctions. Contradictions are revealed between the provisions of the Labour Code and those of the Government decision, regarding the reporting deadlines, the content of the register and the competence to complete it. Attention is drawn to the non-enforceable nature of certain obligations and to the fact that, in the absence of appropriate amendments to the Labor Code, G.D. no. 295/2025 risks becoming inapplicable.

Articolul analizează critic reglementarea introdusă prin Hotărârea Guvernului nr. 295/2025 privind Registrul general de evidenţă a salariaţilor – REGES ONLINE, din perspectiva raportării la dispoziţiile art. 34 și art. 341 C. muncii, ale Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, precum și ale Ordinului Ministrului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarităţii Sociale nr. 1107/2025.

Demersul nostru evidenţiază o serie de inconsecvenţe juridice și carenţe sistemice,
generate de adoptarea printr-un act administrativ normativ a unor prevederi ce modifică esenţial arhitectura juridică a instituţiei registrului de evidenţă a salariaţilor. Registrul, în concepţia Codului muncii, este un instrument de evidenţă deţinut de angajator și controlat de inspectorii de muncă; în schimb, H.G. nr. 295/2025 îl transformă într-o platformă digitală publică, înfiinţată și administrată de Inspecţia Muncii, fără o modifi care corespunzătoare a normei primare, Codul muncii.

De asemenea, din analiza noastră reiese pierderea autonomiei angajatorului în ceea ce privește întocmirea unui registru de evidenţă, impunerea unor obligaţii fără temei legal, suprapunerea unor acte normative cu același obiect și riscul dublării sancţiunilor. Sunt relevate contradicţii între dispoziţiile Codului muncii și cele ale hotărârii guvernului, în privinţa termenelor de raportare, a conţinutului registrului și a competenţei privind completarea acestuia. Se atrage atenţia asupra caracterului neexecutabil al anumitor obligaţii și asupra faptului că, în lipsa unor modificări corespunzătoare ale Codului muncii, H.G. nr. 295/2025 riscă să devină inaplicabilă.