Scurt istoric al dialogului social în România

The fact that lately the situations in which employers and employees resort to atypical forms of work have developed more and more urges us to think about what social dialogue means in the context of telework, work at home or temporary work. The essential changes that take place on the labor market and that change the paradigm of the permanent job, organized by the classic employer, determine new content issues in the field of social dialogue.

Historically, the social dialogue has been organized and is organized according to the law, by reference to the typical forms of work, in which the employee is employed for an indefinite period, and his workplace is eminently organized in the employer’s structures. Thus, the way in which employees are assumed to be constituted in the assembly of employees and elect their representatives, for example, is based on the understanding that they are present at work in the same workspace and that they know each other; the capacity to join a trade union, or the capacity to form a trade union, is also treated.

Social dialogue and social rights began to be granted at the international level amid important political transformations in the early twentieth century. The history of social dialogue allows us to observe how the relevant regulations have evolved, depending on each period. According to the way in which this evolution was registered, we can observe which are the social mechanisms that determined significant paradigm changes.

Is this matrix still a model for the future in this context? Will the same conditions be the basis for paradigm shifts? This short history allows us a retrospective. He points out the important periods in which we observe regulatory trends in the field of collective labor law, depending on certain factors.

Faptul că în ultima perioadă s-au dezvoltat tot mai mult situațiile în care angajatorii și angajații apelează la forme atipice de muncă ne îndeamnă să ne gândim la ceea ce înseamnă dialogul social în contextul telemuncii, muncii la domiciliu sau muncii temporare. Modificările esențiale care au loc pe piața forței de muncă și care modifică paradigma locului de muncă fix, organizat de angajatorul clasic, determină noi probleme de conținut în materia dialogului social.

Istoric, dialogul social s-a organizat și se organizează potrivit legii, prin raportare la formele tipice de muncă, în care angajatul este încadrat pe durată nedeterminată, iar locul său de muncă este eminamente organizat în structurile angajatorului. Astfel, modul în care se presupune că salariații se constituie în adunarea salariaților și își aleg reprezentanții, de exemplu, are la bază accepțiunea că ei sunt prezenți la muncă în același spațiu de lucru și că se cunosc; la fel este tratată și capacitatea de aderare la sindicat, sau cea de asociere în vederea constituirii unui sindicat.

Dialogul social și drepturile sociale au început să fie acordate la nivel internațional pe fondul unor transformări politice importante, la debutul secolului XX. Istoricul dialogului social ne permite să observăm cum au evoluat reglementările în materie, în funcție de fiecare perioadă. După modul în care s-a înregistrat această evoluție, putem observa care sunt mecanismele sociale ce au determinat modificări semnificative de paradigmă.

Mai este, în acest context, această matrice un model pentru viitor? Vor sta la baza modificărilor de paradigmă, aceleași condiții?

Acest scurt istoric ne permite o retrospectivă. El punctează perioadele importante în care observăm tendințe de reglementare în materia dreptului colectiv al muncii, în funcție de anumiți factori.