Buna-credinţă și abuzul de drept în raporturile juridice de muncă

Good faith is a concept recognized by the fundamental law itself so that it can later be given the status of a general principle in both civil and labor law. As far as working relations are concerned, good faith must manifest itself both at the time of their conclusion and later in the course of their work and translates into a loyalty or fidelity which the parties, whether individual or collective, must manifest to each other. The overcoming of the sphere of good faith places the parts of the legal labor relations in the area of the abuse of law, which is the object of study of the present paper. Thus, we will consider the rights and obligations of the parties in labor relations, as well as the fact that the abuse of law by any of the parties involved will be likely to attract legal punishment. We will have as a starting point the legal reality that good faith must exist not only during the performance of labor contracts, but also in the pre-contractual phase, during the negotiations, aspect envisaged by the civil law legislator, but we will also refer to the post-contract stage, when we also discuss loyalty, this time specific to labor relations.

Buna-credinţă este un concept recunoscut de însăși legea fundamentală, pentru ca, ulterior, să capete statutul de principiu general atât în dreptul civil, cât și în dreptul muncii. În ceea ce privește relaţiile de muncă, buna-credinţă trebuie să se manifeste atât la momentul încheierii acestora, cât și ulterior pe parcursul derulării lor și se transpune într-o loialitate, respectiv fi delitate, pe care părţile, fie ele subiecte individuale, fi e colective, trebuie să o manifeste unul faţă de celălalt. Depășirea sferei bunei-credinţe plasează părţile raporturilor juridice de muncă în zona abuzului de drept, aspect care formează obiectul de studiu al lucrării de faţă. Astfel, vom avea în vedere drepturile și obligaţiile părţilor în relaţiile de muncă, precum și faptul că abuzul de drept din partea oricăruia dintre cei implicaţi va fi de natură a atrage sancţionarea juridică a acestuia. Vom avea ca punct de pornire realitatea juridică potrivit căreia buna-credinţă trebuie să existe nu numai în timpul executării contractelor de muncă, ci și în faza precontractuală, cu ocazia negocierilor, aspect avut în vedere de legiuitorul de drept civil, dar vom face referire inclusiv la etapa postcontractuală, când, de asemenea, vom discuta despre o loialitate, de data aceasta specifi că relaţiilor de muncă.